Iubita mea Mihaela – vremuri (i)

Albumul foto ”Iubita mea Mihaela”

La început a fost iubirea și mai târziu tot iubirea și Andreia și 30 de ani de la căsătorie și pandemia ….

Un roman de dragoste vizual în România anilor ’80, în care noi, tinerii de atunci, căutam să trăim normalitatea în acea lume orweliană cu nepăsarea tinereții și plini de speranță.
O poveste de dragoste spusă de mine, Andrei, fotografie cu fotografie, cu naturalețe și emoție, ce dezvăluie momentele petrecute împreună cu iubita mea Mihaela. Un ”instagram” al anilor ’80 (Laura dixit).

Anul trecut am împlinit 30 de ani de căsnicie și am vrut să-i ofer Mihaelei, soției, câteva fotografii cu ea. A venit pandemia și am avut timp să transform aceste fotografii într-un album „Iubita mea Mihaela”, cu fotografii din anii 80 până în 1993 când s-a născut Andreia.

Fără să vreau am documentat dragostea noastră, fiecare clipă în care ne-am bucurat unul de altul în atmosfera Bucureștiului și a României acelor ani.

 

Un album-roman de dragoste unic în publicistica românească.

 

Mihaela

Pe Mihaela o cunosc din clasa a treia, adică din 1974, de când s-a mutat la noi, la școala 88. Nu mi-o aduc aminte decât vag când le vizitam clasa ca să mă joc cu Mereșciu, Basamac sau cu Remus. Am început liceul și ne-am nimerit în aceeași clasă. Eu pe rândul de la perete, ultima bancă, ea pe rândul de la fereastră, prima bancă.

A trecut și liceul, a venit armata, facultatea, Mihaela la Mecanică, eu la TCM … nu mai țin minte când ne-am sărutat prima dată …

Mihaela a fost cea care mi-a insuflat dorința de a fi mai bun, de a o cuceri și recuceri de fiecare dată când ne întâlneam.

 

Mihaela a fost și este un camarad excelent în excursiile prin oraș, hai hui prin locurile cunoscute sau mai puțin cunoscute. Are curiozitatea de ai descoperi cotloanele, are darul de a mă încuraja să-l fotografiez și de a ne bucura de el. De fapt o mare parte dintre fotografiile cu Bucureștiul i se datorează ei. Apare în multe fotografii făcute în anii ‘80, era modelul pe care îl pozam în zonele unde nu aveam curaj să fac fotografii.

În anii de facultatea de 1 Mai mergeam la mare sau la munte, însoțiți de colegi Izi, Vili sau Ionel sau numai noi doi iar vara mergeam la Mare. Câteodată chiar târziu în septembrie.
Trăiam în bula noastră rezistenți la tot ce era urât în jur. Spuneam bancuri politice dar, în afara de Ceaușescu nu cunoșteam niciun politician după nume. Nu ne interesa cine sunt miniștrii sau cine era pe buletinele de vot.

Nu ne gândeam nici la repartiția care ne aștepta la final de facultate să ne arunce în cine știe ce cătun. Bucureștiul era închis pentru proaspeții ingineri.

Nici eu și nici Mihaela nu ne aducem aminte când am hotărât să ne căsătorim, nu a fost din partea mea o cerere formală … și nici din partea ei, a fost cândva la finalul lui 1989. În februarie 1990, în timpul unei mineriade ne-am dus să ne facem verighete la Bijuteria de pe strada Eforie. Tot drumul de la metrou la bijuterie ne-a însoțit murmurul manifestanților, începusem să ne obișnuim cu el.

Ne-am căsătorit pe 30 martie 1990 la primăria sectorului 3 de pe Parfumului. Cel mai emoționant moment a fost când ne-am pus verighetele, în parcare, printre mașini.

 

Albumul “Iubita mea Mihaela”

Albumul a câștigat premiul juriului ”Antalis Awards 2020 – Clar pentru tipar”.

Date tehnice

• Pagini: 96
• Format: 21×21 cm
• Supracopertă
• Album bilingv (română-engleză)
• An apariție: 2021
• Editura Vremea
• ISBN: 978-606-081-026-1
• Tipărit la tipografia Monitorul Oficial
• Interiorul albumului a fost tipărit pe Claro Bulk 150g/mp, supracoperta tipărită pe ARTELIBRIS Extra Bianco 120g/mp. Toată hârtia pentru acest album a fost oferită de Antalis

Îl puteți cumpăra de aici https://carturesti.ro/carte/iubita-mea-mihaela-1055946289 

Mă bucur că am făcut aceste fotografii cu iubita mea, îmi readuc aminte de acei ani, de acele momente.
Te iubesc Mihaela!