About

Andrei Birsan-Dinu Lazar 2020

Fografie de Dinu Lazăr – 2020

Bună, sunt Andrei, Andrei Bîrsan, născut la 8 mai 1965, adică de ziua partidului comunist român.

În fiecare an, tatăl meu făcea un pachet cu presa apărută de 8 mai (ziare, reviste). Le mai am şi acum, chiar dacă sunt numai cu osanale la adresa partidului şi a conducătorilor iubiţi sunt foarte preţioase pentru mine. Când le frunzăresc îl revăd pe tatăl meu, tot timpul umbla la costum, cu pălărie şi cu un ziar ieşindu-i din buzunar…

De când mă ştiu am străbătut oraşul împreună cu tatăl meu dintr-un capăt în altul. Ştii că acum mulţi ani dădeam drumul la bărcuţe de hârtie pe Dâmboviţa? Coboram sub podul Izvor, tata îmi făcea bărcuţa iar eu o lansam la apă. Dâmboviţa era maronie, puturoasă iar malurile erau pline de verdeaţă.

Am copilărit lângă restaurantul Odobeşti (la sfârşitul verii îşi scoteau butoaiele imense în faţă şi aprindeau fitile de sulf în ele ca să le cureţe), lângă biserica Silvestru (eram prezenţi la toate nunţile, botezurile sau înmormântările) sau lângă fabricile de chimicale cu miros înţepător de pe strada Venerei (tot timpul aici se încărcau şi descărcau damigene pântecoase puse în coşuri de răchită).

Ne jucam în podurile caselor căutând comori sau scotocind în beciul bunicii (se intra printr-un chepeng din podeaua bucătăriei).

Oborul era o atracţie pentru toţi, la fel şi cinematografele “Americanul” (actual Europa), “Moşilor” (dispărut) sau “Păduchiosul” (“Viitorul”).

Mi-e dragă copilăria când călăream maşinile de pompieri expuse în părculeţul din fața Foişorului de foc sau sugeam peştişori de zahăr căscând gura pe Lipscani. Aceasta mi-a fost copilăria la Bunica, pe Moşilor cel vechi.

Am început să fotografiez în toamnă lui 1979, tocmai începusem clasa a 8-a. Prima experienţă foto a fost cu copierea negativului fotografiei de buletin. Totul a început cu o carte primită de la tatăl meu „Pasiunea mea fotografia”.

Camera obscură era holul, o veioză acoperită cu hârtie roşie, o noptieră şi 3 tăviţe, aceasta era toată dotarea. Nu aveam aparat de fotografiat sau de mărit dar făceam experienţe cu negativele găsite prin casă. Prima copie contact a fost cu fotografia de buletin. Făceam copii contact cu o lanternă cu baterie pătrată. Nu ieşea cine ştie ce, dar la 14 ani a fost o descoperire care m-a făcut să îndrăgesc fotografia toată viaţa.

Primul aparat de fotografiat – Smena Symbol – de Crăciun Mama mi-a făcut cadou un Smena Symbol, un aparat foto rusesc. Faţă de Smena 8M avea armarea rapidă a aparatului. Un aparat de fotografiat foarte bun, costa 375 lei.