În anii de liceu (anii ’80) nu cred că exista cinematograf în București la care să nu fi fost. Aveau un miros specific, de pluș prăfuit, pastile dezifectante de WC, parfumuri … greu de spus exact.
Aveam două cinemateci, Union, lângă sala palatului și pe Eforie lângă Poliție (Miliție). Puteai să mergi la ele numai cu legitimație.
Pe bulevardul 6 martie, actual regina Elisabeta, erau 6 cinematografe unul după altul. Majoritatea se evacuau prin strada Constantin Mille.
Timpuri noi – aici puteai intra oricând, indiferent dacă a început sa nu filmul, iar la terminarea filmului nu te dădea nimeni afară. Mi s-a întâmplat să intru la jumătatea filmului iar după terminarea lui am stat să văd si prima parte. Puteai sta de dimineață până seara cu același bilet.
Capitol – avea și gradină de vară
Festival – la intrare erau doua holuri unul după altul.
Lumina – casa de bilete era chiar în dreapta
Bucuresti – cel mai mare din zonă, avea două rânduri de balcoane suprapuse, în primele rânduri de la parter mirosea puternic a pipi stătut și a pastile dezifectante de WC.
Central – pe colț la Cercul Militar Național.
Victoria – peste drum de celelalte avea un hol lung la intrare și sala era perpendiculară pe el, se ieșea prin strada Eforie.
Din păcate nu am făcut fotografii la toate cinematografele din aceea perioadă.
Mi-e dor de mirosul de cinema din anii ’80!
Constantin Mille dar – “Iesirea prin Sarindar!” 🙂
Cautand pe internetul din Romania iata ca am aflat pe pagina dvs..
Nu pot sa nu remarc ca sunt placut surprins de calitatea articolelor de
pe acest sait si va doresc cat mai mult succes!
foarte frumos !
prin anii ’60 locuiam aproape de Piata Unirii , si mergeam la film la cinema “TOMIS” , unde aveam un “avantaj” ..plateam un bilet si vedeam filmul de mai mulrte ori , deoarece rula “in continuare”…pana ne saturam. Apoi ieseam pe str. Serban Voda si luam o prajitura “corabioara” , apoi ajungeam la Dealul MItropoliei , unde iarna era derdelusul preferat…
Mi se părea ciudat că prețul unui bilet la film nu era același peste tot. Cinematografele copilăriei mele au fost Viitorul, Melodia și Miorița. 🙂
Poze foarte rare…am fost la toate aceste cinematografe….desi zona mea era Lira …Drumul Sarii , Favorit. Am o colectie de filme destul de mare ”Colectia Cinema Lira” si am facut traducerea la cateva din filmele anilor 70 – 80
Ehei …..Ce fel special de perceptie aveti…………….Asemanator parfumurilor strazilor de alta data…………….Romantic,sentimental.Momente irepetabile,unice
asemeni remarcii ca niciodata nu facem exact aceleasi lucruri in fiecare zi,ci sint suma unor evenimente unice raportate in timp.Asta inseamna viata.Daca ar fi toate standardizate si programatate sa se intimple la aceiasi ora ce farmec ar mai avea viata?E grozava poza aceea veche pe care o copiez sa o pun la colectia mea de poze virtuale digitate.De fapt cautam o fotografie cu cinema Melodia din Lizeanu .E zona copilariei mele.Veneam des in centrul Bucurestiului la filme cind luam salariul dupa ora la care ma intorceam de la munca.Ce vremuri,ce oameni, ce fapte………………………….
Despre gradina de vara de langa arcub Batistei ( Batistei colt cu Arghezi) va mai aduceti aminte ceva?
Aia era a ALRUS, casa de “prietenie” romano-rusa..
Sa nu uitam cinematograful Eforie. Apoi Victoria avea si gradina de vara foarte mare. Pentru ca locuiam pe Beldiman, in copilarie urcam cu baietii in blocul care avea la parter vestitul magazin Delta Dunarii alimentar si priveam de la etaj (cu binoclul de opera al mamei) filmele care rulau la gradina. Eram prieteni cu proiectionistii de la Eforie si ne lasau sa stam in cabina lor. La un moment dat au restaurat acolo o moticicleta germana Zundapp, ascunsa de tatal unuia din proiectionisti dupa razboi.